Articole Online

Nu aștepta până când îi ies toți dinții permanenți. Probleme de creștere dentară la copii

Anomaliile de creștere dentară pot fi prevenite sau tratate, atât timp cât sunt descoperite la timp, de aceea nu este bine să așteptați până când le ies toți dinții permanenți.

În dentiția mixtă (între 6 și 12 ani) putem anticipa ce probleme pot apărea și fie să le prevenim, fie să le tratăm rapid. La această vârstă tratamentele de ortopedie dento-facială sunt mai scurte și mai ușor de suportat de către copil. Scopul este obținerea unei danturi funcționale, adică a unei mușcături corecte.

În acest articol puteți afla care sunt problemele care se pot ivi pe parcursul creșterii dinților și de ce e important să le tratăm din timp.

Înghesuirea dentară

Pe la 3-4 ani, trebuie să începem să vedem spațiu între dințișorii de lapte. Dacă aceștia sunt ca perluțele, frumos aliniați, fără spații între ei, categoric copilul va avea probleme de înghesuire dentară la dinții permanenți, aceștia fiind mai mari, nu vor avea loc să iasă.

Momentul evaluării ortopedice și ortodontice este în jurul vârstei de 6 ani. Astfel, în perioada de creștere, în dentiția mixtă, putem să stimulăm creșterea oaselor, în așa fel încât să facem loc pentru toți dinții și să nu ajungem ulterior la extracții dentare. Dacă înghesuirea este mică și constatăm că se va obține spațiu din creșterea naturală, nu este cazul să facem tratament, dar trebuie să urmărim permanent evoluția, prin controale regulate, la 4-6 luni. Verificăm dacă e în regulă erupția dinților, ritmul, poziția în care ies (nu trebuie să iasă nici spre interior, nici spre exterior). Atunci când verificăm aceste aspecte periodic, putem să intervenim imediat ce constatăm că este ceva în neregulă și atunci scurtăm timpul de tratament ulterior, dar și ghidăm dinții spre poziția corectă. 

În cazul în care ies toți dinții permanenți și sunt foarte înghesuiți, creșterea osoasă nu este 100% finalizată, însă nici nu mai este posibil să facem atât de mult spațiu încât să aibă loc toți dinții pe arcadă și ajungem la extracții.

 

Lipsa unor dinți permanenți

Sunt copii cărora le lipsesc mugurii dinților permanenți, acest lucru înseamnă că acel dinte sau molar nu va ieși niciodată, ceea ce poate crea dezechilibre serioase în funcționalitatea danturii.

Atunci când constatăm că timpul mediu de erupție a fost depășit cu mult, putem face o radiografie pe care să vedem dacă există mugurii sau nu. Când nu există și descoperim acest lucru la timpul potrivit, cât încă sunt mici, putem să facem strategia și să ghidăm erupția dinților astfel încât să obținem o mușcătură corectă doar cu dinții pe care îi au ei, fără implant dentar. Sau dacă nu este posibil doar cu dinții pe care îi au să menținem spațiul astfel încât atunci când se termină creșterea să se facă implantul.

Dinți mici, oase mari

Situația opusă înghesuirii dentare este atunci când dinții sunt mici și oasele mari. În acest caz, închiderea spațiilor ar însemna ulterior o recidivă mare și ghidăm creșterea dinților cu menținerea spațiului, astfel încât să se poată face implant dentar când se termină creșterea osoasă. De asemenea, încercăm să menținem dintele de lapte cât de mult posibil, pentru că acesta menține spațiul, grosimea și lățimea osului.

Implantul dentar

Pentru că am menționat implantul dentar, precizez că la copii se face după ce se termină creșterea, adică pe la 17-20 de ani. Conduita corectă este să urmărim radiologic modificările de creștere și în momentul în care stabilim că nu mai are dezvoltare verticală, anteroposterioară sau transversală a oaselor (maxilar, mandibulă), abia atunci se pune implantul. Dacă acesta este pus mai devreme, osul continuă să crească, dar implantul rămâne în poziție inițială (nu îi mai putem schimba poziția).

Pe același principiu, nici intervențiile chirurgicale pe maxilar și mandibulă nu se fac până nu este finalizată creșterea, deoarece dacă după intervenție oasele vor mai crește, se schimbă relația dintre ele, iar mușcătura nu va mai fi corectă.

Anomalii de erupție

Dinții și măseluțele ies într-o anumită ordine, însă sunt și cazuri când nu se întâmplă așa și se pierde spațiu. Măsurile se iau în funcție de fiecare situație în parte, astfel încât să creăm din timp loc pentru toți dinții.

Pierderea timpurie a dintelui sau molarului de lapte

Igiena dentară (spălatul dinților) este foarte importantă de când a ieșit primul dințișor. La fel și vizitele periodice la stomatolog începând cu vârsta de 3 anișori și la ortodont începând cu 6-7 ani. Sunt părinți care nu acordă prea mare atenție cariilor pe măseluțele de lapte, căci oricum se schimbă”, din păcate, pierderea timpurie a unei măseluțe de lapte, atrage după sine mai multe probleme mai târziu.

Dacă a pierdut un molar de lapte, trebuie să îi punem un menținător de spațiu, altfel se pierde acel spațiu, dinții din spate vin în față, mai sunt muguri care trebuie să crească și nu mai au loc, nu mai reușim să deschidem spațiul respectiv pentru că deranjăm dinții din spate.

Dacă are o carie laterală pe măseaua de lapte, se micșorează dintele și automat se pierde spațiu, iar cea definitivă fie iese strâmbă din cauza faptului că nu mai are loc, fie se blochează.

Dințișor blocat

Când un dințișor se blochează, pentru că nu mai are loc să iasă, trebuie neapărat intervenit. În momentul în care îi facem loc, el își va continua creșterea. Măsurile se iau în funcție de caz, de cele mai multe ori scoatem dinții de lapte de pe lângă el, însă lipsa spațiului se va propaga la următorii și ajungem într-un cerc vicios. Așa că, este mult mai bine să luăm măsuri din timp și să nu ajungem în situația în care un dințișor se blochează.

Se poate ajunge chiar la situații grave, mai ales dacă așteptăm prea mult timp fără să îl ajutăm:

  • dintele încearcă să erupă formându-se rădăcina, iar el se împinge,  în așa fel încât să urce. Dacă s-a blocat și rădăcina a terminat să se formeze, nu mai are putere să iasă complet și are tendința să rămână în os.
  • dacă rămâne mult timp la baza mandibulei, neavând loc să iasă, rădăcina continuă să se formeze, dar în lipsă de spațiu se curbează, ajunge ca un cârlig, fiind foarte greu, chiar și cu tratament ortodontic, să o ajutăm să iasă, pentru că trebuie să distrugem bucățica aceea.

Probabil de multe ori ați auzit că ”dintele are rădăcina curbă”, la molarii permanenți, în mod normal, rădăcina lor este mai mult sau mai puțin curbă, dar atunci când este sub forma unui cârlig sau la unghi de 90 de grade, nu mai este normal, înseamnă că a fost blocată creșterea. Atunci când dintele nu are loc să iasă din os, niciodată nu se va duce spre nerv, să îl lezeze, căci este zonă de condensare osoasă, ci se va curba rădăcina.

Așadar, ne putem da seama de malpozițiile dinților, de problemele de înghesuire dentară, de relația de mușcătură încă de la vârsta de 6-7 ani, în prima fază a dentiției mixte. Este normal ca evaluarea ortopedică și ortodontică să fie făcută din timp, astfel încât să putem să prevenim sau să începem tratamentele de ortopedie dento-facială când aceasta sunt mai scurte și mai ușoare.

Începute mai târziu, aceste tratamente sunt mai lungi, mai traumatizante, mai complicate. Iar la maturitate, unele probleme mai pot fi rezolvate doar chirurgical. Începând aceste tratamente la o vârstă mică, putem scurta ulterior timpul purtării aparatului pentru îndreptarea dinților sau putem chiar elimina această nevoie.

În ceea ce privește îndreptarea dinților, într-adevăr, se face după ce au erupt toți dinții permanenți, dar adolescenții poartă aparatele de contenție până când se termină creșterea, pe când adulții trebuie să le poarte toată viața.

De ce să așteptăm dacă putem să evităm toate aceste probleme?

Dr. Emilia Milicin

Medic primar specialist în ortodonție și ortopedie dento-facială


5/52 ratings