Un studiu de piață, realizat de clinica Ortodent pe un eșantion de 1211 subiecți, arată că un procent de 53,84% din totalul persoanelor care apelează la un medic ortodont este reprezentat de copiii cu vârstă cuprinsă între 3 și 16 ani.
Astfel, copiii cu vârstă cuprinsă între 3 și 11 ani reprezintă 40,63%, din care 56,71% sunt de sex feminin, iar cei cu vârstă între 11 și 16 ani dețin un procentaj de 13,21%, din care 60,63% sunt de sex feminin. Această tendință derivă din faptul că educația ortodontică nu este la cote foarte înalte, percepția generală fiind aceea că problemele ortodontice pot fi rezolvate numai în perioada în care au erupt toți dinții permanenți, ceea ce este fals. Este adevărat că în perioada copilăriei se pot rezolva probleme atât ortopedice, cât și ortodontice, însă oamenii trebuie să fie bine informați asupra faptului că la medicul ortodont se poate apela indiferent de vârstă.
Perioada de creștere reprezintă faza în care copilul poate fi tratat din punct de vedere ortopedic, adică se poate lucra pe creștere atunci când există un decalaj de creștere la nivelul oaselor feței. Așadar, nu se merge pe corecție dentară, ci pe poziția oaselor unul față de celălalt și față de craniu, cât și crearea de spațiu necesar erupției dinților permanenți.
În cazul fetelor, creșterea rapidă de adolescență se termină mai repede, undeva în jurul vârstei de 13 și 15 ani, în timp ce la băieți creșterea se definitivează între 14 și 16 ani. Este importantă perioadă ortopedică, deoarece trecând prin această fază se poate scurta sau evita faza de corecție dentară cu bracketi, întrucât se face loc dinților permanenți, pentru ca aceștia să crească aproape perfect, stabilitatea pe termen lung fiind una mult mai bună.
Vârsta ideală pentru primul control corect la medicul ortodont este între 6 și 7 ani. Problemă frecventă cu care se confruntă copiii între 3 și 11 ani este lipsa de spațiu, întrucât dinții permanenți nu au loc, fiind mai mari decât cei de lapte, aceștia vor ieși fie în fața, fie în spatele spațiului, fie strâmbi. Acest lucru poate fi cauzat de respirația incorectă, creșterea insuficientă a maxilarelor, prezența polipilor, a amigdalelor hipertrofice, a obiceiurilor de sugere de deget și de introducere a diverselor obiecte în gură, deformând oasele. O altă cauză poate fi genetică. 40-50% dintre cazurile de lipsă de spațiu sunt ereditare, restul fiind dobândite dintr-o nefuncționare corectă a sistemului respirator, de deglutiție și a obiceiurilor vicioase.
Apariția dinților permanenți face că vizita la ortodont să se facă de către copiii între 12 și 16 ani. Părinții consideră că abia atunci când au crescut toți dinții copilului se poate apela la medicul ortodont, ceea ce este total eronat. Din păcate, sunt multe cazuri în care, daca nu s-a efectuat o fază de corectare ortopedică ajungem să luăm niște decizii nu tocmai plăcute și la extracții de dinți permanenți sau, mai grav, la necesitatea de corectare chirurgicală a problemelor de decalaj de creștere osoasă. Sunt și cazuri mai puțin grave, când doar în această perioadă se pot corecta problemele ortodontice, întrucât în perioadă de creștere nu este necesară intervenția ortopedică, însă acest lucru trebuie evaluat de către medicul ortodont.