Articole Online

Obiceiurile vicioase ale bebelușilor pot afecta creșterea corectă a dinților

Bebelușii caută alinare și confort, iar deseori le găsesc în niște gesturi care nouă, adulților, ni se par oarecum firești, căci le-am făcut și noi sau copiii noștri sau le-am văzut la alții. În plus, atât timp cât bebelușul este liniștit sugând suzeta, degetul sau buza de jos, chiar și tu, părintele lui, intri într-o zonă de confort.

Dar suptul unei suzete necorespunzătoare, a degetului, a buzei, alături de înghițitul cu limba între dinți (deglutiție infantilă – după vârsta de 1 an și jumătate sau 2 ani) sunt obiceiuri vicioase care pot deforma oasele feței (mandibula, maxilarul), pot afecta modul în care lucrează mușchii feței, iar în final, copilul va avea o mușcătură incorectă și dinții strâmbi.

Sunt câteva lucruri pe care poți să le faci din primele luni ale vieții lui, apoi altele la care trebuie să acorzi atenție în jurul vârstei de 3 anișori, care pot fi corectate până la 6 ani și în felul acesta sunt evitate alte probleme sau tratamente ortodontice sau de ortopedie dento-facială, poate mai complicate, la o vârstă mai mare. Iată ce se întâmplă în fiecare caz și cum poți să previi.

Suzeta

Suzeta este singura, dintre cele de mai sus, cu care are voie, însă trebuie să respecte anumite standarde de calitate, anume să aibă o formă aplatizată, să permită eliberarea aerului din interior și să fie folosită cu măsură. În plus, trebuie să ai grijă la dimensiunea ei, dacă este prea mare, copilul o va refuza. În zilele noastre, majoritatea suzetelor de pe piață respectă aceste norme. În cazul în care suzeta nu permite eliberarea aerului și rămâne bombată, în timp, îi va deforma copilului bolta palatină.

În concluzie, este în regulă să îi dai suzeta pentru a-l liniști, în anumite momente, dar nu toată ziua. Vârsta până la care recomand suzeta este aproximativ 3 ani (dacă copilul renunță la ea mai devreme este în regulă), după această vârstă trebuie dezobișnuit și folosită cât mai rar.

Suptul degetului

Sub nicio formă bebelușul nu trebuie lăsat să își sugă degetul. Este un obicei vicios care îi va îngusta maxilarul, va determina dinții de sus să se ducă în față, iar dinții de jos în spate, rezultând o mușcătură incorectă.

Gravitatea deformării ține de cât de mult, cât de intens și până la ce vârstă a supt degetul. Dacă o face numai seara la culcare, cel mai probabil nu va fi o problemă majoră de deformare, iar corecția se va face simplu sau de la sine dacă reușește să renunțe la acest obicei în jurul vârstei de 3 ani. Dar dacă stă toată noaptea cu degețelul în guriță și mult timp ziua, de când are câteva luni și până la 3 ani, vom avea o problemă de ortopedie dento-facială mare.

Suptul degetului este o problemă frecventă, sunt bebeluși care își sug degețelul încă din burtica mamei și sunt adulți care nu au reușit să scape de acest obicei nici la maturitate. De aceea, el trebuie evitat. Dacă are tendința aceasta, trebuie să îi dai suzeta (corect aleasă, după normele de calitate explicate mai sus). Tendința bebelușului va fi, cel mai probabil, să o refuze, dar trebuie să încerci (poate cu 2-3 modele) până când o va accepta și în acest fel să îi înlocuiești un obicei foarte nesănătos. De asemenea, eu aș recomanda să îl înveți cu suzeta încă dinainte de a-și descoperi el degețelul, deoarece dacă ajunge să îl descopere, va fi mult mai greu să îl dezobișnuiești.

Buza

La bebeluși mandibula este încă foarte mică, din acest motiv mulți copilași au tendința de a sta cu buza de jos sub dinții de sus (cu buza între dinți). Atunci când înghit și când vorbesc, își împing dinții de sus în față și dinții de jos în spate. Dacă acest obicei persistă mult timp, încep să mărească tot mai mult distanța dintre cele două arcade.

Principalele semne sunt pronunția literelor ”M” și ”P” cu buza între dinți și înghițirea cu buza între dinți, iar momentul de alertă este în jurul vârstei de 3 ani.

Când copilul înghite cu buza între dinți (în medie de 1500-2000 de ori pe zi) depune o forță extraordinară asupra dinților, pentru că obrajii depun mai multă forță spre interior pentru a putea face deglutiția. Din cauza faptului că buza este între dinți, aceste forțe sunt aplicate incorect și pe de o parte îngustează maxilarul și mandibula, pe de altă parte maxilarul este împins în față, iar mandibula în spate. Astfel, se ajunge la un decalaj mare, care este mult mai greu de corectat.

Dacă până la 3 ani acest obicei nu a dispărut de la sine, trebuie intervenit cât mai repede, deoarece ei nu își pot controla acest reflex, de exemplu, noaptea buza este tot timpul acolo. Exact ca la deget, dacă a deformat dinții, eliminând obiceiul, dinții au timp să își revină singuri. De precizat că acest obicei este mult mai greu de eliminat decât sugerea degetului și în cele mai multe dintre cazuri este nevoie de intervenție de specialitate. Cu cât se intervine mai repede, cu atât oprim o deformare mai gravă.

Deglutiția infantilă

La trecerea de la bebeluș la copil, poate rămâne cu înghițitură de tip bebeluș, anume înghițitură cu limba între dinți, care în termeni medicali se numește deglutiție infantilă.

Atunci când înghite, pentru că nu are dinți, bebelușul pune limba între cele două arcade. Mai precis, limba se așază pe arcada inferioară, iar între limbă și arcada superioară este tetina biberonului sau sânul mamei. Acest mod de înghițire este normal pentru bebeluși, dar nu mai este normal când se renunță la alăptare sau biberon.

Ce se întâmplă dacă a rămas cu deglutiție infantilă? Din păcate, afectează toată creșterea oaselor și a dinților. Limba se așază mai jos, nu pe cerul gurii cum este normal, arcadele dentare se îngustează și apar multe probleme de înghesuire dentară. Practic, ocluzia rămâne deschisă la dinții din față, pentru că la fiecare înghițitură, limba este între dinți și nu lasă dinții de sus să coboare. Astfel, atunci când mușcă, măselele se ating, dar dinții din față nu. El nu își mușcă limba, deoarece are suficient spațiu între dinți, dar nici nu poate să muște dintr-un sandwich.

Principalul semnal este vorbirea cu limba între dinți, în special la literele S Ș T Ț, sunetul specific al unei persoane ”Sâsâite”. Când pronunțăm T, vârful limbii este fix la trecerea dintre dinte și cerul gurii, iar la S puțin mai jos, aceasta este poziția corectă pentru pronunție, dar și din momentul deglutiției (unde se pronunță T-ul).

Și la înghițirea cu limba între dinți este nevoie de ajutor de specialitate, deoarece copilul nu reușește să se corecteze sigur. Este indicat să se intervină după 3 ani, atunci când copilul începe să comunice, dar nu trebuie așteptat până la 6 ani.

Se poate corecta relativ ușor, depinzând desigur de fiecare copil în parte, deoarece problema ține de musculatură. Mușchii trebuie învățați să se repoziționeze, apoi, la copiii cu vârste mici, dinții se îndreaptă de la sine, cei definitivi vor ieși corect. Se folosesc aparate care blochează limba, nu o mai lasă să intre între dinți. Sunt și situații mai grave, în care trebuie lucrat inclusiv pe parte de logopedie, fiind vorba de repoziționarea limbii, dar atât timp cât copilul va învăța să o controleze, totul revine la normal.

Concluzii

Acestea sunt problemele care pot apărea până la vârsta de 6 ani. Suptul degetului trebuie evitat sau categoric eliminat cât mai repede posibil, prin înlocuirea cu o suzetă corect aleasă. În plus, la 3 anișori, dacă persistă obiceiurile cu vorbitul și înghițitul fie cu buza, fie cu limba între dinți, medicul ortodont trebuie să intervină, pentru că la această vârstă încă mai există șanse ca eliminând obiceiul, dinții să își revină singuri în poziția corectă.

În principiu, pe la 2 ani și jumătate iese și ultimul rând de măseluțe, iar la 3 ani este obligatorie prima vizită la medicul stomatolog, care în afară de carii, trebuie să evalueze dacă dentiția de lapte este în regulă, dacă oasele s-au dezvoltat corect până în acel moment și el este cel care ar trebui să observe toate acest obiceiuri vicioase și să te direcționeze cu copilul către un medic ortodont.

Dr. Emilia Milicin

Medic primar specialist în ortodonție și ortopedie dento-facială


5/51 rating